Umiditatea aerului din casa

Din punct de vedere termic, corpul uman are o exigenta fundamentala: sa-si mentina temperatura interna foarte stabila, in valoarea de 37 ± 0,5°C chiar daca corpul produce constant caldura, asa cum rezulta din activitatea sa metabolica. Ca o consecinta, corpul trebuie sa cedeze mediului aceasta cantitate decaldura: nu mai mult, altfel temperatura sa interna scade, si nu mai putin, altfel ea ar creste.

Se defineste echilibrul termic acea conditie in care corpul reuseste, facand eventual apel la mecanismele sale de autoreglare, sa egaleze termenii pozitivi si negativi relativi la productia de caldura si a schimburilor de cadura cu mediul ambiant.

Se defineste starea de bine termohidrometrica conditia mentala ce exprima satisfactie fata de ambiantul termic. Iar conditia ce exprima cel mai ridict procent de persoane ce prezinta o stare de bine este definita stare de bine optimala.

In sistemul de termoreglare, receptorii termici ai corpului uman sunt adevarati senzori ce reactioneaza fie la temperaturi ridicate fie la cele scazute conform mecanismelor diferite. Receptorii sunt terminatii nervoase ce transmit semnale zonei creierului care raspunde de termoreglare, denumita hipotalamus.
Pentru mentinerea homeotermiei corpului (constanta temperaturii corpului) exista doua tipuri de termoreglare: vasomotorie si comportamentala.

Energia termica generala din interiorul corpului uman este dispersata in mediul extern prin intermediul pielii, fie prin convectie si iradiere (datorate unei diferente de temperatura dintre piele si aerul inconjurator) fie prin evaporare.

Termoreglarea vasomotorie intereseaza capilarele superficiale: acestea, dotate cu valvule, deschizandu-se (vasodilatatie in medii mai calde) sau inchizandu-se (vasoconstrictie in medii mai reci) cresc sau impiedica afluxul de sange.

Alte mecanisme ce asigura homeopatia corpului: cand este frig apare tremuratul (care este de fapt activarea unor grupe musculare) ce comporta cresterea metabolismului energetic, impiedicand cedarea energiei mecanice mediului inconjurator. in schimb la caldura transpiratia acopera pielea cu un strat subtire de solutie apoasa care in parte se transforma in vapori raspanditi in aer, sustragand caldura la suprafata corpului.

Umiditatea nu este altceva decat vapori de apa prezenti in aer. Umiditatea relativa este cantitatea de apa continuta in aer raportata la cantitatea maxima continuta in mod teoretic. Temperatura aerului joaca rol important: cu cat aerul este mai cald cu atat poate absorbi mai multa apa. Probleme apar atunci cand umiditarea relativa este prea crescuta.

Aerul cald contine mai multa umezeala decat aerul rece. Daca aerul rece si cel cald contin aceeasi cantitate de umezeala, aerul cald va avea o umiditate relativa mai scazuta.

Suprafetele reci din casa (cum ar fi unele ziduri si zona ferestrelor) creeaza puncte reci ce reduc cantitatea de umezeala, crescand umiditatea relativa. Cand se produc vapori de apa ce nu ies din casa, acestia contribuie la cresterea umiditatii relative. Pentru a preveni umezeala, spatiile reci ar trebui izolate.
Pentru a ne asigura starea de bine in locuinta noastra ar trebui sa acordam mai mare atentie umiditatii relative din camere, deoarece aceasta poate avea efecte secundare dintre cele mai periculoase.
Dar cum aflam care este umiditatea relativa a aerului? Cu ajutorul higrometrului de camera. Daca vrem sa avem grija nu doar de confortul termic, ci si de sanatatea noastra ar trebui sa ne controlam umiditatea aerului cu ajutorul acestui aparat: controlul umiditatii aerului este la fel de importanta ca si cel al temperaturii din spatiul in care locuim.

Este indicat sa avem o umiditate relativa in jurul valorii de 50%. Valorile tot mai scazute indica un aer tot mai uscat, in timp ce valori mai crescute indica surplus de apa in aer, ce poate duce la condens.
Un nivel prea ridicat sau prea scazut al umiditatii aerului poate influienta negativ corpul uman, mai ales aparatul respirator. Aerul inspirat prin caile respiratorii superioare se incalzeste prin intermediul peretilor puternic vascularizati ai traectului. Acestia sunt captusiti cu o mucoasa care in conditii normale este mentinuta umeda. Astfel aerul nu numai ca se incalzeste, dar se si umezeste, devenind saturat inainte de a intra in contact cu suprafata alveolata a plamanilor.

Mucoasa ce captuseste caile aeriene detin o functie esentiala de filtrare a aerului de toate tipurile de contaminare, dar in particular de cele de natura biologica (virusi, vacterii). Bronhiile sunt captusite cu o mucoasa ciliata care are ca scop retinerea impuritatilor. Cand aerul prezinta o umiditate prea scazuta exista riscul de producere a evaporarii prea intense a mucoaselor, contribuind astfel la uscarea lor, ceea ce ar duce la pierderea capacitatii de filtrare. Agentii patogeni ce se afla in aer penetreaza astfel cu usurinta in organism prin caile respiratorii superioare.

Pentru prevenirea acestui fenomen este nevoie ca in camerele incalzite aerul sa aiba un continut suficient de umiditate. Riscul pentru sanatate este crescut din moment ce umiditatea relativa scade sub valoarea de 30%.